VINTILĂ IVĂNCEANU

26 dec. 1940, Bucureşti - 7 sept.2008, Maroc

vintilă ivănceanu

Fără tata, fără tata

S-a-ntors tata din război,

Fără cap, fără cap,

Noi ne-am dus pe la vecini,

Ţopăind, ţopăind,

Şi ne-am lăudat că tata

N-are cap, n-are cap.

Şi pe tata l-am culcat

Fără plâns, fără plâns,

 Într-un pat de-argilă albă

 Fără arcuri, fără arcuri.

 Mama singură-a ţipat,

 Numai mama, numai mama,

 A-nceput să-şi smulgă părul

 Negru, negru, negru, negru.

 Popa a cântat frumos,

După carte, după carte,

Apoi am plecat acasă

Fără tata, fără tata

Cor de copii

Monezile pe şina de tramvai

Lângă femeile fără sutien 
Şi-atâtea lacrimi de valet

Pe morţii slabi din anticameră.

Doamne, prietene

De câte ori ţi-am spus

Că dincolo de trupul meu

E o holeră şi o servitoare.

Prietene cerşind, un câine

Să-ţi muşte zilnic mâna dreaptă.

Doamne, prietene cu pian din tată-n tată,

Du-te şi cântă la parăzi

Cu clavicula spartă

De un bufon ereditar.

Prietene, apasă pe accelerator până la fund,

Până vei atinge viteza de circulaţie a morţilor.

Jos pălăriile

Jos pălăriile, în faţa mea jos pălăriile
Eu m-am născut să spun că
Mortul e mort că buba este buba
Că pianul e măcelarie
 

Aşa cum marea-mi este mama,
Aşa cum orologiile sunt
Bacşişul unui Dumnezeu de fontă,
Aşa cum eu sunt calul patriei,

Aşa cum chelnerul adoarme
în propriu-i platfus
ca un steag.

……………………………………….

© Darie Novăceanu - 2015