Cântecul mierlei

S-aude mierla. Nici un cântec, altul,

nu construieşte mai multă câmpie,

nici zori mai mulţi, nici arbori mai frumoşi,

nici mai mult aprilie, decât cântecul mierlei.

Tresar în somn, la cântecul ei, mâinile ţăranului,

simţind în palme foşnetul cald al seminţelor,

colţul ierbii presimte mieii albi, albinele

decolează grăbite la primele triluri.

Magic, fluierul ei luminează grădinile,

aprinde liliacul şi pune plugu-n brazdă.

Ea singură, cântând, ară şi seamănă,

întinerind cu o nouă primăvară pământul.

Şi-acum cântă din nou. Un râu de sunete

pune splendoare-n noi, colorându-ne sufletul.

Nimic altceva nu ştie să facă, decât să cânte.

Dar ce-am putea să mai vrem de la ea?

18 martie 1990