T r i p t i c  b r â n c u ş i a n

Masa Tăcerii

A rămas uitată , aşteptând sa vină

prin amurgul toamnei oamenii la cină.

Cu frunzişul veşted anii cad pe rând,

masa doar rămâne veşnic aşteptând .

Zeii niciodată pe Coloana trasă

prin inelul artei n-au venit la masă.

Nici eroii ţării, prin războaie morţi,

N-au venit la cină, n-au intrat pe Porţi .

Umbrele dungate cu lumini de stea

parcă-ntind peşchirul înflorat pe ea.

Şi pe el cuţitul luni-n părţi egale

taie pâinea nouă-a luncilor natale

   

                                   

Coloana fără Sfârşit

Sfredel ţâşnit din adâncime de pământ,

coloana suplă pare un cuvânt  

ce cere împlinire si pace si belşuguri

pentru aceste câmpuri  brăzdate-n lung de pluguri.

E-un stâlp de casă ce propteşte-acum

streşini de cer la margine de drum.

Pridvorul lui se-ntinde peste zare,

ca-ntre tăcerea albă o întrebare.

Simţi infinitul cum se scurge dur

către pământ prin românesc contur

şi parc-auzi o voce strigându-te anume

să zbori cum ciocârlia peste întreaga lume.

 

Nopţi pariziene

Din crini de porţelan, lumina verde  

te-ademeneşte tainic şi te pierde.

Prin iarba udă dansuri de argint  

din gleznele rotunde te strigă şi te mint.

Târziu, de unul singur prin noapte te strecori

cu zările albastre umbrite de culori

străine şi de râsul cucoanelor din birt,

când ceru-ti  toarnă-n suflet miresme reci de mirt.

Deasupra Senei timpul alunecă din turle,

se prăbuşeşte-n tine ca un vacarm de surle

Şi-adormi uitat si singur la margini de târziu,

îmbrăţişând câmpia, visându-te la Jiu.

..........................................................

Din volumul de debut - Autobiografie.

Editura Tineretului – Bucureşti, 1962