Cu porţile deschise

Nu ştiu cât timp mai au de gând să rămână în Piaţa Universităţii ultimii dintre manifestanţi. Nu ştiu cât mai vor să-i păstreze aici cei care i-au adus. Ştiu însă, adică încep să cred că dacă nu vor pleca singuri, nimeni nu-i va obliga s-o facă.

Piaţa Universităţii - În zilele de pace şi linişte

Şi mai ştiu, asta cu certitudine, că cei care i-au adus aici, şi i-au pus să ceară, alături de lucruri absolut îndreptăţite, lucruri nedrepte, mereu altele, în raport de mişcarea calen­darului politic al ţării, nu au făcut-o din dragoste de ţară.

Dincolo de scopul vizibil la care ne vom referi imediat, mitingul a avut, probabil, şi scopuri pe care încă nu le-am desluşit, inclusiv de natură economică şi financiară.

 Datele, multele date şi documente care au curs spre noi, din şi despre Piaţă, au rămas în marea lor parte nefolosite pentru că nu am vrut să influenţăm în nici un sens campania elec­torală. Unele dintre ele poate că îşi vor impune singure dreptul de a fi făcute publice şi le vom face. Scopul vizibil, cel electoral, în clipa de faţă nu mai e actual, dar nu strică să-l mai privim fără nostalgie pentru ultima dată.

Sistem perfect al tuturor greşelilor pe care partidele istorice le-au săvârşit înaintea şi în timpul campaniei elec­torale, acest submarin electoral se află acum în situaţia de a nu mai putea rămâne la suprafaţă şi nici de a înainta pe dedesubt într-o direcţie anume. Nici un alt mecanism de propagandă electorală din întreaga campanie  n-a funcţionat mai cu eficienţă exact împotriva celor care l-au gândit şi pus în mişcare în favoarea lor. Acum, păstrarea lui pe mai departe şi încercarea de a-l revitaliza nu-i un semn de sin­ceritate politică şi nici de ataşament faţă de interesele ţării, cele care nu vor putea fi soluţionate decât împreună, de toate forţele politice şi sociale sub unul şi acelaşi consens naţional.

Emil Constaninescu, Corneliu Coposu, Ana Blandiana

Vanitatea şi orgoliul rănit al celor ce hrănesc, întreţin şi manipulează demonstranţii de aici trebuie să reintre în limitele decenţei şi respectului faţă de poporul care, prin prezenţa masivă la urne, şi-a exprimat atât voinţa de schimbare şi prefacere democratică a ţării, cât şi dezaprobarea oricăror violenţe şi acte presiune elec­torală.

 Contextul politic naţional este suveran într-o astfel de situaţie, iar această suveranitate a opiniei publice n-a fost descoperită de Danton, în 1879, nici de Santo Tomas de Aquino, în secolul al XVI-lea, ci de popoarele lumii dintotdeauna care au recunoscut în ea mişcarea universală a isto­riei politice, după cum Newton a descoperit în gravitaţie forţa care produce mişcarea fizică.

Apelul lansat prin tot felul de mijloace de comunicare în masă, inclusiv prin câteva ziare, pentru a păstra în funcţie Piaţa Universităţii, atribuindu-i mereu alte revendicări (ultima cere un post de televiziune şi atâta tot) este un act de provocare deosebit de grav. Iar simpatia multora dintre cei care s-au obişnuit să vină măcar o dată pe zi aici, să vadă ce se mai întâmplă este tot pe atât de gravă şi periculoasă, întreţinând o retorică falsă, un cimitir al realităţilor şi relaţiilor umane antrenate în degradare, în stare să compromită orice, mai ales per­sonalităţi ale culturii noastre.

Înţelegeţi, domnilor candidaţi parlamentari sau la preşedinţia ţării, înţelegeţi că

 actualul guvern provizoriu nu are curajul să demonteze această uzină a calomniei.

Ion Raţiu, constructorul submarinului

 Înţelegeţi că nu are rost ca acest numai aparent subtil sistem terorist să rămână aici în continuare. Nu credeţi tot ce se spune de pe puntea acestui submarin în derivă, nici ce se scrie într-o anume presă.

Nu aceasta trebuie să fie zona liberă de neocomunism, ci întreaga ţară. Nu ea singură va putea să apere ţara de acest pericol potenţial, ci ţara însăşi prin cinstea, munca şi sinceritatea poporului ei.

Am recunoscut şi am repetat în paginile ziarului nostru justeţea unor revendicări ale manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Ele sunt şi ale noastre şi îi asigurăm pe manifestanţii sinceri că-n această revendicare vom veghea alături de ei pentru ca pericolul neocomunismului să nu se abată din nou peste noi.

Cu acest scop, ziarul Adevărul va deschide în paginile sale o rubrică pe care o va intitula Piaţa Universităţii, la care îi invităm să participe pe toţi cei care vor zări la ţărmul viitorului pericolul neocomunismu­lui. Fără înscenări şi fără răfuieli personale.

Mutând-o în paginile ziarului nostru, vrem să redăm acest spaţiu sacru eroilor adevăraţi din ultimul decembrie, pub­licului ocazional şi locuitorilor acestui oraş, care trebuie să-şi recapete demnitatea la care are dreptul.

Adevărul - 31 mai 1990

Notă: Evitând confuzia cu postările anterioare, am reîntitulat textul prin Cu porţile descise şi nu Piaţa Universităţii. În rest, nu am schimbat nici o virgulă.

Post scriptum – Deschise la perete, nimeni nu a intrat pe porţile acestea. Nici minerii, cu atât mai mult liderii partidelor „istorice”. Nu aşteptam televiziunile occidentale care transmiteau zilnic de pe submarin, zeci de secvenţe ce ne-a dus buhul în lume.

..........................................

© - Darie Novăceanu - 2014