GEORGE ASTALOŞ

4 octombrie, 1933 - 27 aprilie, 2014

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă
Pe remorcă şi s-a dus c-o dă cu roţile-n sus

Hopa hopa Europa vine!

Şi mă scoate din noroace ba cu strâmbe ba cu cioace
Pus pe rele cum era duce-l-ar d-aicişa
Că aveam viaţă frumoasă când mi-a pus zbanghii-n casă
Să mă ia şi să mă ducă unde-i pedeapsa mai lungă

Abia m-am dat jos din pat că m-au şi îmbulinat
Să nu văd timpu cum trece cu şampania la rece
Şi cu glojdu în belele ca să se-frupte Pandele
Care mi-a luat de la gură şi potol şi băutură

Hopa hopa Europa trece!

Mă vându gagica mea dar-ar filoxera-n ea
Mama ei de pocnitoare vedea-o-aş cu burta mare
În Herăstrău pe-nmuiate făcând ca pluta pe spate
Cu nuferi pe abdomeni din Pipera şi Fundeni

Pe Pandele şucăreţu da-i-aş cu roşcoave creţu
Că şi-l pune-n găurici şi îl stoarce de lipici
Că eu când n-am avut zmac mi-am pus ţuiu pe batac
Şi cum n-a mai vrut de mine mi-a dat schimschi din bobine

Hopa hopa Europa creşte!

Eu ieşeam să dau cu zoru ea-şi regla carburatoru
Eu la strâns daruri babane ea la bubuit banane
Eu dam la ciuperci ca prostu ea îşi chivernisea rostu
Eu cu pălicarii-n spate ea cu zbengu-n paturi late

Hopa hopa Europa-i mică!

Bărbatu-i deştept cu caru şi-o are-n crăcan cât paru
Şi mai creşte când se pune să o dea pe fapte bune
Adică s-o pună-nfiptă când biboanţa e zbârlită
Cu sămânţă la năduf jos sub Arcul de Triumf

Unde s-a deschis capcana şi-ţi dă la tăbăcit blana
Cu jocuri şi ţipete între buze vinete
Date cu sugiuc de seară s-alunece ca să pară
Prise cu ocaua mică şi sughiţu-n gingirică

Hopa hopa Europa zburdă!

C-aşa o ţineam pe-a mea din măsline la cafea
Când o luam şi-o ghiftuiam cu caimace pe divan
Din tălpi până-n creştete săi sară lacătele
Şi să mi le dea ţâşnite cu iz de mehleam fierbinte

Până când secat din foale o lăsa Gogu mai moale
Mai moale şi mai mocnit tocmai bun de soilit
În vise cu sforăieli nu tu dop nu tu scrobeli
Nici pompier nici instinctor să-i dea găoacea-n fior

Hopa hopa Europa rabdă!

Ferească-te Dumnezeu să vadă că te dai zmeu
Dar c-o pui doar pe jumate acolo unde se zbate
Pescăria pe uscat cu pofte de scărpinat
Până-n fundu adâncimii unde-i jarul mâncărimii

Dumnezeu să te ferească să ai birlicu de iască
Şi când vrei să-l pui pe tare să se-ndoaie din intrare
Răstignit cu capu-n jos ca popicu-ntors pe dos
Şi să-ţi ia Pandele locu c-aşa-mi fu mie norocu

Hopa hopa Europa noastră!

Mi-a luat locu la biboanţă ca să-mping la tărăboanţă
După judecăţi în curs şi procese cu recurs
Pârlit şi cu banii luaţi mama lor de avocaţi
Se dau lei şi paralei şi n-au cuvinte pe ei

Şi uită-mă în pensioane să-mi pună gaştoana coarne
Ca să-mi curgă balele când şi-o pune gioalele
Pe umerii lui Pandele să-i facă scoica surcele
Şi ţâţele-acordeon ca la Falk şi Aftalion

Hopa hopa Europa trage!

Că parc-o şi văd în şa cu raşpa trasă-n chisea
Călărie cu frecuş pân-s-o face derdeluş
Din şolduri şi din buric fiindcă tot nu sunt nimic
Cu brânzeturi de trapist fiindcă tot nu mai exist

Hopa hopa Europa uite popa nu e popa
 

L-a urcat în sus pe gambă cu mătănii la carambă
Şi focuri de-a buşilea să-i belească pieliţa
Şi să i-o dea peste cap cu guler şi cu hap-hap

Hopa hopa Europa-aşteaptă!

Tu comanzi sticle de bere eu cu lanţuri la picere
Tu sorbi spuma lui Pandele eu mă frâng în lanţuri grele
Eu fac harta României pe cerceafu puşcăriei
Frecos-frecos rade-i pluşu şi bate-i tihnit albuşu

Tu pui sticlele la gheaţă eu sunt condamnat pe viaţă
Tu destupi sticle-nfundate eu sunt condamnat la moarte
Eu îmi dau calu la apă tu te tragi vârtos în ţeapă
Eu îmi dau duhu din mine tu dai cu Pandele-n tine

Hopa hopa Europa e-n călduri!

 

colind

De urarea mea
de bine
nu te poţi apăra

De urarea mea
de frumos
nu te apără nimeni

Din urarea mea
de dragoste

nici Dumnezeu
nu te poate
întoarce

 exil

e timpul să plecăm
iubito
să părsim aceste ape tulburi
cu peştii lor retorici
ce pretind
c-ar fi chemaţi
să bâlbâie destine

şi să ne răspandim
în lungi migraţii
exod bogat spre alte rivere
cu ape dulci

şi peşti esenţiali

a fost

a fost
ca şi cum am fi vrut
să-i punem tăcerii cuvinte
ca şi cum am fi vrut
să i-o luăm timpului inainte
a fost
ca şi cum am fi vrut
să scăpam de fatalitate
ca şi cum am fi vrut
să schimbăm destinele toate

a fost
ca şi cum am fi vrut
să refacem intregul
în doi

ca şi cum
am fi vrut să se spună
ca noi

vis

hăituiţi de pericol
şi lipsiţi de-apărare
visam o lume acvatică de linişti
in care
nici năvoduri rapace
nici undiţe de pradă
scăldate în momeli gelatinoase

dar somnul prea greu ne era
şi prea îndrăzneţ
era visul

elegia aşteptării

început să fii
să te numesc lucire
aurora fii
rouă să te numesc
cuvânt să fii
de dragoste te-aş vrea
linişte fii
şi din tăceri privirea
iar dacă vreodată
nu te voi mai chema
dacă nu îmi vei mai auzi glasul
să ştii ca am pierit

de aşteptare

………………………………………..

© Darie Novăceanu - 2015