jueves, 25 de junio de 2015

ANTOLOGIE PERSONALĂ



















EXISTĂ NOPŢI



II
O simplă clătinare noptatecă de vânt
prin arborii copilăriei
a fost de-ajuns să te întoarcă
            pe ţărmul nerostit
spre tine însuţi ca spre un muzeu
al repetatelor înfrângeri voluntare

Şi-acum tăceri uitate dinadins
îşi prăbuşesc frumoase turle
de catedrale singure
            dezvăluind cortegii
de-nfrângeri vechi lângă înfrângeri noi
fragmente de cuvinte şi resturi de-adevăr
trecute-n cântece streine
sau traficate în răscruci de lume
            pe necunoaştere şi teamă
sub iarba neştiută a cântecului ars

Ca nişte străji idei mumificate,
            şi gesturi de demult
veghează
intrarea patriei spre adevăr
            relicve
de ziduri ridicate-n grabă
şi palisade pururi verzi
            de sarmizegetuse

Umbre de părinţi
            stratificate ca o frunză
de ţipăt roşu înflorit sub spadă
vechi patrule
de vis adolescent ce se întorc
            din viitor îmbătrânite
steaguri
ale speranţei unui neam născut
numai din moarte şi-amintire
sub simpla clătinare noptatecă de vânt
            prin arborii copilăriei

Îndeajuns din toate câte sunt pe lume
            să te întoarcă iarăşi
pe ţărmul nerostit
spre tine însuţi căci tăcerea ta
            tăcerea ta uitată dinadins
nu poate fi decât această lungă
arheologie a singurătăţii
            neabătut sunându-şi preţul
ştiut demult
al clopotelor calde
din dulcea vale a sângelui din tine

Şi altceva ce ai fi vrut să aflu,
            decât relicve de cuvinte
cântece de leagăn
ale acestui neam carbonizate
fragmente de tăcere
            şi cenuşă
de sunete prin care-au fost trecut
puhoaie focul migrator

Numai pădurile-ntr-un timp potrivnic
            i-au dat cămin şi sanctuare
şi frunză pentru stins în cântec
durerea pasului spre ţărmuri

Imense cantităţi de lună veche
s-au scurs în idolii de lut
sub iarba cântecului neştiută
            silabele prinzând un smalţ
de care s-au tocit junghere
şi iatagane inutile

Nici o zidire-alcătuită-n piatră
plină de orgoliu
sau bântuită de incest şi crimă
n-ai fi putut să afli
            mult prea vaste
i-au fost şi moartea şi viiaţa
spre a-ncăpea sub bolţi încremenite

(1973)
Ilustraţie din volumul cu acelaşi titlu de Mihai Sânzianu
...............................................................................
R. Darie Novăceanu - 2015