EXISTĂ NOPŢI
III
Şi uneori cuvintele obişnuiesc să moară
se prăbuşesc pe nesimţite cad
de pe
schelele memoriei
îşi uită viaţa dinainte pier
în golul dintre două amintiri
se sting
asemenea unor gladiatori bătrâni
apaludaţi
în amfiteatre
dar înşelaţi să bea cântând
otrava pierzătoare de aspidă
asmenea unui zidar pândit mult prea de jos
de o legendă suverană
pot fi
abandonate întâmplării
sau aruncate în fântâni ascunse
sub arşiţă pustie să-şi sfârşească
nemeritatul chin al demnităţii
de care
nu mai e nevoie
atunci când totu-i hotărât şi-n loc
vorbeşte paloşul necugetării
Poeţii de aceea îşi asumă dreptul
ee a schimba pentru un timp
cuvintele-ntre
ele însele
în loc de zid rostesc cuvântul cer
şi pentru cer spun drumul lunii
corabie
de-argint
spun pentru lună
şi-n loc de aşteptare pun cuvântul drum
Taie cuvântul îndoială
şi pun
în locul lui speranţă
în loc de foc spun soarele din casă
pentru-mpărat împărţitor de spade
iar
pentru sânge
valurile spadei
În loc de zbor spun pasăre sau vultur
şi pentru vultur pot să spună
peşte de
aer după cum
în loc de mare nu-i greşit
când spun pământul lebedei absente
Scriind că arborii sub toamnă
refuză să-şi aplece trunchiurile roşii
poeţii
cercetează mai întâi
nu arborii ci timpul ţării
trecerea lui în altă vârstă
şi-n
alte generaţii
ca un steag
al neamului transmis pe mai departe
Ei doar cunosc că niciodată
macii-nfloriţi în lanuri nu-s
decât
pupila celor stinşi demult
iubirea lor de patrei mărturisită
mereu prin flăcări vegetale
Însăşi tăcerea de demult a ţării
trăieşte-aici sub veghea lor
incintă
sacră
în care au căzut cuvinte
ca un amurg stingându-se pe lăncii
lângă eroii-nvinşi numai în viaţă
Dreptul poeţilor e un destin de ţărmuri
al patriei în care cântă
de a
trăi pe frontiera
dintre cuvinte ca pe un altar
îngăduit doar lor ca să vegheze
sunetul clar al vremii prin silabe
Şi dacă plină de mîndrie limba
şi buzele cele viclene
scobesc
în socluri măcinând
granitu-acestui spaţiu să-şi ridice
pasul pe trepte sunătoare
hrănindu-şi zgomotul din liniştea altora
Poeţii ies şi plimbă
prin cetate
cuvintele erou
ştiind
din sunetele lor s-alcătuiască
singurătăţi fertile şi nemoarte
(1973)
Ilustraţie - Dan Iroaie - Muzeul Palermo
............................................................................
R. Darie Novăceanu - 2015
